o să ieși din pielea ta de mameluc
o
să măsori cu limba setea dintre noi
o
să-ți dea cu doi
referitor
la cârnații de pleșcoi
nu
fac diferența
un
labrador îmi plimbă dintr-o falcă în alta amintirea ta
rămasă
orfană
demult
purtam la gât un zâmbet de douăzeci și patru de carate
ai
crezut că e un kitsch
și
l-ai vândut în piață la arici
voi
merge pe malul mării
întinsă
pe nisip voi aștepta să mă spele un val
întâi
degetul mare
el
a stat cel mai mult în ninsoare
apoi
firul de păr
despicat
la limita de jos
într-o
zi ne vom întoarce din larg
ne
vom recunoaște și ne vom strânge în brațe
tu-mi
vei smulge din ochi o algă
o
meduză din părul meu va dansa pentru tine
